BISERICA ROMANO-CATOLICĂ DIN SĂCĂRÂMB

După descoperirea zăcământului de aur în anul 1747, locuitorii viitorului orășel montan, după ce și-au asigurat spațiile de locuit s-au preocupat și de viața religioasă și sprijiniți de administrația minelor au ridicat trei biserici.
Una dintre acestea este biserica romano-catolică ridicată pe un con vulcanic numit Calvaria mică. Este prima biserică care întâmpină vizitatorii, în mijlocul satului.

În anul 1753, la doar 6 ani de la începuturile mineritului la Săcărâmb, se construiește o capelă din lemn ce în 1765 va fi înlocuită cu o bisericuță tot din lemn.
Actuala biserică romano-catolică s-a construit în anul 1777, la construcție folosindu-se multă rocă vulcanică ce se găsea din belșug în zonă. Din documente rezultă că lucrările au fost încheiate în doar șapte luni și a fost sfințită în 8 decembrie 1777 de către episcopul romano-catolic Kollonits Ladislau și poară hramul „Sfânta Maria Mică” iar titulatura bisericii este „Zămislirea Maicii Domnului”.
Turnul bisericii s-a ridicat mai târziu. Înălțarea a început în anul 1830 și s-a finalizat un an mai târziu. Toată biserica a fost ridicată cu contribuția bănească și aportul prin muncă al minerilor.

Biserica a devenit parohie de sine stătătoare în anul 1783. Aici au slujit și slujesc preoți franciscani, biserica având toate însemnele legate de acest cult. În apropierea bisericii se află casa parohială, o construcție impunătoare la timpul respectiv.
Primul paroh al bisericii a fost preotul Lamasch Joseph care a scris un jurnal în limba latină din care se pot afla lucruri înteresante despre enoriașii romano-catolici ai Săcărâmbului (nașteri, căsătorii, decese), furnizează informații despre minerit și chiar despre răscoala lui Horea.

Interiorul bisericii a fost inițial pictat cu culori naturale dar, din păcate în decursul timpului s-a intervenit cu încă patru zugrăveli. Interiorul a fost zugrăvit ultima dată în anul 1968 când au fost distruse și ultimele picturi murale originale, cu subiect religios. Din pictura murală se mai păstrează, pe arcada despărțitoare dintre absida altarului și nava bisericii într-un medalion, însemnele minerești (cele două ciocane și opaițul).
Biserica are un altar principal și două altare secundare. Curios, la altarul principal este partea unde se ține …… care este rotativ. În stânga și în dreapta altarului sunt două tablouri pictate în ulei iar deasupra altarului este tot o pictură în ulei de dimensiuni impresionante, reprezentând-o pe Fecioara Maria. Partea superioară a tabloului este încadrată de o ghirlandă sculptată în lemn, cu flori aurite. Altarul și tabloul sunt încadrate de două coloane cu capitel corintic pe care stau doi îngeri. Altarele secundare, așezate la limita dintre absidă și navă sunt închinate, cel din stânga Sfintei Varvara – protectoarea minerilor, respectiv cel din dreapta Sfintei Fecioare Maria.
Altarele secundare sunt lucrate în lemn cu decorații aurite, în stil baroc, asemenea altarului principal.
Pe peretele rasăritean al navei se află un tablou mare, pictat în ulei semnat și donat de …… reprezentând o scenă religioasă.
Accesul la cor se face pe o scară  în spirală ce duce la o mică orgă acționată pe vremuri de o foale din piele de bou ce se manevra cu o pedală.

În turnul bisericii inițial au fost trei clopote dar în prezent există doar două. Cel mare a fost dus la topit în 6 noiembrie 1916 impreună cu restul clopotelor din bisericile Săcărâmbului, pentru a fi folosite la turnarea țevilor de tun. Tot în turn, la nivelul clopotelor se găsește un dispozitiv denumit racin care în zilele premergătoare Paștelui înlocuia dangătul clopotelor.
Ceasul din turn cu cadrane înspre cele patru puncte cardinale există, dar nu mai este funcțional. Mecanismul ceasului este atipic, o realizare ingenioasă, confecționat artizanal de un meșter ceasornicar al vremurilor respective. Majoritatea pieselor sunt din fier forjat. Ceasul bătea la ore fixe și la jumătate.

De biserica romano-catolică se leagă copilăria unui fiu de miner născut la Săcărâmb, Lönhart Francisc, care după ce a rămas orfan (tatăl murind în accident de mină) a fost școlit de preotul din Săcărâmb, Kovacs Antal și a devenit episcop al Transilvaniei, între anii 1882-1897. El  va consemna câteva impresii în anul 1881 în “Cartea de aur” cu ocazia unei vizite la minele din Săcărâmb. Cartea de aur a fost inaugurată cu ocazia vizitei împăratului Franz Ioseph la Săcărâmb (21-22 iulie 1852) carte în care apoi au mai fost menționate impresiile unor personalități legate de faima Săcărâmbului.
Din păcate cartea nu mai există dar au mai rămas câteva amintiri despre acele aprecieri.

În timpul răscoalei țărănești condusă de Horea, Cloșca și Crișan la biserică s-au refugiat mai mulți nobili din împrejurimi, care au fost ascunși de preot în turnul bisericii. Astfel în ziua de 6 noiembrie 1784 vice-judele nobililor din Baia de Criș a cerut ajutorul parohului Lamasch Joseph. Printe alți nobili tot în turnul bisericii s-a adăpostit nobilul Nandra Mozes din Hărău cu soția și fiica de numai trei ani.

În prezent biserica este deservită de parohul Föcze Imre-Bonaventura preot franciscan la parohia romano-catolică nr.2 din Deva. Biserica fiind în reparații începând cu anul 2016, slujba religioasă nu se oficiază în biserică ci într-o încăpere special amenajată în casa parohială.

Prof. Ecsy Brighida
Noiembrie 2016